După ce și-a atârnat ghetele în cui, Cristi Pulhac nu era gata să se retragă în liniștea sufrageriei.
Cu o carieră strălucitoare în vremurile bune, el încă visează să calce iarba stadionului, nu ca spectator, ci cu mingea la picior. A început, așadar, un regim strict la sala de forță, determinat să-și readucă fizicul la performanțele de altădată. Fiecare zi este o nouă confruntare cu greutățile, pe care le privește ca pe adversarii de pe teren care trebuie învinși.
Sala de forță este noul lui sanctuar, unde greutățile vieții se măsoară în kilograme pe bara de tracțiuni. Dar cum bătăliile cu greutățile de fier sunt acum mai dese decât meciurile de fotbal, Cristi își dă seama că vremurile în care ridica greutățile ca pe pepeni au apus.
În momentele de singurătate – când nimeni nu e acolo să-l vadă – schimbă repede plăcile de 50 kg (noi credem că vrea să se dea mare) cu unele de 10 kg. Singurul spectator? Doar stima lui de sine.
Oare are vreo șansă să intre pe teren în finala Cupei României? Sau norocul îi va surâde într-o zi însorită de play-out, în campionat? Rămâne de văzut!
Tot ce putem spune e: spor la antrenament, Cristi!